Ce înseamnă neutralitatea permanentă a Republicii Moldova?

 Comentariu la articolului 11 din Constituția Republicii Moldova

 

Constituția Republicii Moldova

 

Articolul 11. Republica Moldova, stat neutru

(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.

(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.

 Instituţia neutralităţii permanente trebuie examinată sub mai multe aspecte: ca instituţie de drept constituţional, ca instituţie de drept internaţional public și ca element component al securităţii naţionale și internaţionale.

Neutralitatea (din lat. neuter – „nici unul, nici altul“) constituie un statut special de drept internaţional al statului. În practica dreptului internaţional, se disting neutralitatea pe timp de război și neutralitatea permanentă. Neutralitatea semnifică „o atitudine permanentă, o politică a unui stat în raport cu un conflict sau o situaţie de confruntare în care sunt angajate două sau mai multe state ori blocuri de state“.

Neutralitatea poate fi declarată unilateral de către o anumită ţară, dar poate fi și consecinţa unui tratat internaţional încheiat între alte ţări. În cazul Republicii Moldo-va, este o neutralitate permanentă declarată unilateral și consfinţită în Constituţie.

În literatura știinţifică de specialitate, se afirmă că neutralitatea permanentă este caracteristică pentru statele mici. Practica internaţională confirmă acest fapt. Pentru statele mici, neutralitatea se declară din raţionamente geopolitice. O problemă cu care se confruntă toate statele mici este securitatea. Dimensiunea teritorială, situaţia geo-politică, potenţialul economic și militar al acestor state nu le permite să-și asigure în mod individual securitatea. O soluţie, în acest sens, poate fi neutralitatea permanentă consacrată juridic.

Concluzia care se impune este că statele care au declarat și au consfinţit din punct de vedere juridic statutul de neutralitate permanentă trebuie să realizeze efectiv acest statut, ţinând cont de următoarele obiective:

Renunţarea la război în calitate de instrument și mijloc de politică externă, cu excepţia războiului de autoapărare.

Efectuarea de măsuri concrete pe plan intern și extern: neparticiparea la alianţe, blocuri sau orice alte forme de cooperare militară; renunţarea la orice pretenţii teritoriale faţă de alte state; înrădăcinarea neutralităţii în patrimoniul social și cultural al statului, precum și în sistemul politic și legal.

Pe timp de război, statul va respecta obligaţia de imparţialitate faţă de beligeranţi.

Neutralitatea nu este o expresie ideologică, ci una practică. Neutralitatea pre-supune exercitarea unei politici adecvate și echilibrate faţă de toate părţile aflate în conflict.

În ceea ce privește neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, stat mic, relativ tânăr, vom porni de la ideea larg susţinută în practică și doctrina relaţiilor inter-naţionale că neutralitatea este considerată un mijloc de asigurare a independenţei și o garanţie că nu se vor produce intervenţii din afară. Statutul de neutralitate contribuie considerabil la independenţa în politica externă și cooperarea avantajoasă cu toate statele lumii. În acest context, aducem câteva explicaţii cu privire la raţiunea adoptării de către RM a statutului de neutralitate permanentă. Această decizie a fost determinată la momentul respectiv de o serie de factori, principalii fiind: necesitatea de a consolida suveranitatea în condiţii politice complexe și lipsa tradiţiilor de statalitate. Stabilitatea, absolut necesară pentru realizarea reformelor, implica retragerea din teritoriul statului a trupelor militare străine (rusești), detensionarea situaţiei politice interne, definitiva-rea perspectivelor și direcţiilor de dezvoltare a ţării. De aceea, pentru moment, această opţiune a fost cea mai rezonabilă.

Adoptarea de către Republica Moldova a statutului de neutralitate permanentă se explică prin următoarele raţiuni:

1.     Realităţile geopolitice – Republica Moldova este un stat tânăr, apărut ca

urmare a dezintegrării URSS, iar procesele de autodeterminare din fostele republici sovietice și întregul spaţiu postsocialist erau marcate de lupta marilor puteri pentru sferele de influenţă;

2.     Potenţialul politic, economic și militar slab al Moldovei în raport cu ţările

vecine, care tindeau să-și realizeze interesele contând pe grupurile etnice, care aveau manifestări secesioniste, prin exercitarea de presiuni asupra guvernării;

3.     Situaţia ţărilor vecine, România și Ucraina, care erau supuse unor presiuni,

având la origine interesele marilor puteri;

4.     Orientarea economiei spre piaţa externă. S-a considerat, la acel moment, că

anume statutul de neutralitate, colaborarea (inclusiv economică) fără preferinţe politice ar putea favoriza considerabil dezvoltarea economiei naţionale, integrarea ei în spaţiul economic european.

Consfinţită prin Constituţie, neutralitatea permanentă a RM a fost concretizată într-un șir de acte normative. Astfel, în vederea asigurării securităţii naţionale, Doctrina militară a RM, adoptată de Parlament, prevede: „doctrina militară a RM este determinată de politica ei externă, de neutralitatea permanentă /.../, poartă caracter exclusiv definitiv“

Legea tratatelor din 1999 stipulează: „Nu se admite ratificarea, adoptarea, aproba-rea sau aderarea la tratatul internaţional care limitează caracterul suveran, independent și militar al statului, precum și care aduce atingere neutralităţii sale permanente“.

Din cele expuse, deducem că statutul de neutralitate este considerat un instrument de realizare a politicii interne și externe a statului, de asigurare a securităţii naţionale, dar și un scop al politicii externe, care este de o valoare incontestabilă pentru statalitatea noastră.

Statul care și-a declarat neutralitatea permanentă își asumă anumite obligaţii, po-sedă anumite drepturi. Pornind de la prevederile art. 11 din Constituţie, principiile fundamentale ale dreptului internaţional public și practica internaţională în materia neutralităţii permanente, considerăm că RM dispune de următoarele drepturi:

Realizarea tuturor măsurilor, inclusiv militare, pentru a-și apăra integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor și statutul său de neutralitate permanentă.

Sprijinirea activă a eforturilor comunităţii internaţionale în vederea menţinerii păcii și securităţii internaţionale. Printre acestea se înscrie participarea contingentelor militare ale statului la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii.

Exprimarea poziţiei oficiale a statului în vederea calificării acţiunilor părţilor implicate într-un conflict armat. RM poate acuza agresorul și compătimi victima agresiunii.

Obligaţiile RM ca stat neutru:

1.     RM se obligă să nu ia parte la niciun conflict armat care poate avea loc între

statele lumii. În acest sens, statul se abţine de a acorda oricare tip sau formă de ajutor unuia dintre beligeranţi. El va refuza orice formă de furnizare a armamentului și muniţiilor, fie orice alte aprovizionări cu caracter militar părţilor în luptă.

2.     Statul nu va acorda ajutoare pecuniare vreunuia dintre beligeranţi.

3.     RM nu va contribui la formarea forţelor armate destinate participării la un

conflict armat, precum și nu va permite activitatea birourilor străine de recrutare pe teritoriul său.

4.  RM va interzice orice formă de tranzit prin teritoriul său al trupelor militare

străine.

5. RM nu va accepta niciun angajament bilateral sau multilateral, care conţine

clauze juridice de natură să afecteze statutul său de neutralitate și să antreneze statul în alianţe, blocuri, alte organizaţii cu caracter militar, inclusiv dislocarea trupe-lor militare ale altor state pe teritoriul său.

În calitate de stat membru al ONU, OSCE, Republica Moldova recunoaște prioritatea deciziilor acestor organizaţii în problemele legate de securitatea internaţională, universală și regională. RM nu poate rămâne neutră faţă de necesităţile menţinerii păcii și securităţii internaţionale, are obligaţia de a contribui activ la măsurile întreprinse de aceste organizaţii în vederea menţinerii păcii și securităţii internaţionale.

După cum am menţionat, statutul de neutralitate permanentă al statelor în unele cazuri este garantat și recunoscut de marile puteri (Elveţia, Austria). În alte situaţii, statele se angajează prin declaraţie multilaterală sau comună să respecte neutralitatea, dar nu garantează această neutralitate (Laos). Recunoașterea statutului de neutralitate permanentă se face prin actele organizaţiilor internaţionale, membre ale cărora sunt aceste state.

Astfel, neutralitatea Republicii Malta, declarată de guvern la 14.05.1981, a fost recunoscută de OSCE prin documentul final al reuniunii OSCE de la Madrid în 1983.

Prin Legea constituțională din 27.11.1995, Turkmenistanul a consfinţit statutul de neutralitate permanentă, declarând această zi sărbătoare națională.

Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 50/80 din 12.12.1995, a recunoscut acest statut și a cerut statelor membre ale ONU să-l respecte și să-l susţină.

Cu regret, în perioada care s-a scurs de la adoptarea Constituţiei, statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu a fost recunoscut oficial și expres pe plan internațional de niciun stat și de niciuna din organizaţiile internaţionale, membru al cărora este RM.

Cauza principală o constituie, în opinia noastră, diferendul din stânga Nistrului și prezenţa trupelor militare ruse în această zonă, trupe care nu au fost retrase în ciuda faptului că Federaţia Rusă și-a asumat acest angajament prin documente semnate cu RM, fiind obligată și prin Hotărârea summitului OSCE de la Istanbul în 

Federaţia Rusă încalcă în mod cinic nu numai propriile angajamente internaţionale, dar și Constituţia Republicii Moldova. Considerăm că, în scopul promovării unui statut viabil și durabil de neutralitate permanentă, este necesar să se adopte o lege constituţională privind neutralitatea permanentă a RM, care să consfinţească natura juridică și conţinutul statutului, drepturile, obligaţiile și angajamentele ce decurg din acest statut, în plan naţional și internaţional; să se întreprindă acţiuni concrete pentru sporirea încrederii comunităţii internaţionale în statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova. Printre acestea, se înscriu: soluţionarea diferendului transnistrean, obţinerea garanţiilor și recunoașterii necesare pentru valorificarea completă și generală a statutului de neutralitate permanentă.